D’ale folkului

Un baglamas este un fel de lăută minusculă cu gât subțire și lung, cu trei perechi de coarde și corp de lemn de dimensiunea unei gutui sănătoase. Este foarte cunoscut în muzica grecească iar în trecut era folosit de turci, care i-au și dat numele original. Un instrument de acest gen există de 14 ani și în colecția personală a lui Nicu Alifantis, pasionat de sunetele naturale. Se poate vedea în expoziția de la muzeu.

Apropo, știați că Nicu Alifantis și-a înregistrat toate albumele din ultimii 12 ani în studioul aceluiași om? Îl cheamă Victor Panfilov și este, la origine, profesor de fizică. Vechi prieten cu muzica și cu muzicienii, mai este cunoscut ca dresor de sunete, magician al spațiului sonor, îmblânzitor de voci și instrumente și omul cu o soluție pentru orice.

Folkiștii pățesc tot felul de chestii. Printre cele mai ciudate faze care i s-au întâmplat unui folkist aflat în drum spre propriul concert este cea cu furculița lui Bob Dylan. Cică imediat după ce a urcat pe scena de la Hollywood în iunie 1999, el s-a scuzat în fața publicului pentru întârziere, spunând că a făcut pană și era să nu ajungă deloc în acea seară. Motivul: „there was a fork in the road”.

De ce folkiștii își surzesc prietenii cu tăcerea lor atunci când nu cântă? Varianta Vali Șerban: „Ne iubim atât de mult încât nici nu ne-o mai spunem decât din priviri”.

Culmea ironiei. Pentru că de astăzi nu mai are nici măcar un pui de instrument asupra sa, Alifantis va cânta în concertele din următoarele două săptămâni pe instrumente de împrumut. Bunul său prieten, Victor Panfilov, s-a oferit să îi dea niște chitare de la el din studio, după ce ultimele patru instrumente – trei chitare și un ukulele, pe care le-a folosit în spectacolul de aseară – au fost depuse și ele în expoziția de la Muzeul Unirii, care acum este, în sfârșit, completă. Doar nu degeaba s-au împlinit 40 de ani de când Alifantis s-a întâlnit prima dată cu cetatea din Alba Iulia.

Folkiștii nu se plictisesc niciodată. Au ei un joc al lor preferat, cu care le place să se mențină în formă indiferent de situație. Când au terminat de cântat tot ce au știut, pun mâna pe primul ziar ce le iese în cale și încep să cânte editorialul de pe prima pagină. Până și această revistuță, aici de față, a fost supusă acestui exercițiu de-a lungul celor zece ani ai existenței sale.

Adina E. Curta

404
close
Facebook Iconfacebook like button