Marius Matache: „Folkul se muta la Alba Iulia”

Cantautor, administratorul site-ului www.foreverfolk.com și blogger, Marius Matache e un nume cunoscut unor oameni din zone foarte diverse. Până la urmă, după cum mărturisește pe blog, unii îl cunosc chiar drept cercetător! La Alba Iulia cercetează în fiecare an noile talente din concurs, în postura de jurat, și duce vestea despre festival în toate colțurile online-ului românesc.
Alba Iulia este locul unde folk-ul se aude cel mai bine în România. Ca şi cantautor, blogger, profesor, administrator de site dedicat acestui gen de muzica, cum comentaţi acest fapt: este mit sau realitate?
Marius Matache: Din perspectiva tuturor funcțiilor prezentate mai sus, răspunsul este același: la mijlocul lui noiembrie, pentru trei zile, muzica folk se mută la Alba Iulia. Lângă Alba Carolina se cântă folk, oamenii Cetății vibrează alături de artiști, fie ei mai tineri, sau mai experimentați, formându-se o legătură ce se menține peste ani.

Sunteți de-al casei la acest festival. Cum vă simțiți după ani de jurizat acest festival?
MM:Mă simt cu chef de jurizat și în acest an, sunt curios ce nume noi vor apărea, pentru că acesta este, după părerea mea, principalul scop al concursurilor din festivaluri, descoperirea de noi talente. În cazul tinerilor pe care îi cunosc deja, îmi place să fiu surprins de piese noi, de formule de concert noi (tot mai des, tinerii renunță la ipostaza de om și chitară pentru formule mai complicate, cu percuții, cu instrumente de suflat și câte și mai câte).
Mă bucur că partea de concurs se întoarce pe scena mare, tinerii artiști merită să beneficieze de expunere, este un câștig important pentru ei.

Care sunt motivele care v-au convins să acceptaţi această misiune grea, cea de jurat?
MM:Când e vorba de competiție, indiferent cine câștigă, întotdeauna vor exista nemulțumiți, iar tu, ca om de juriu, sigur te alegi cu reproșuri. Sunt însă de părere că de pe bară e ușor să comentezi că nu e bine, asa că am zis să nu fac la fel și să pun mâna la treabă. În plus, datorită site-ului www.foreverfolk.com, am o imagine mult mai largă asupra tinerilor ce vin din urmă și care ar putea reprezenta candidați la premiile festivalului.

De ce calităţi are nevoie un concurent pentru a fi votat de juriu şi, nu în ultimul rând, de public?
MM: Aici e o discuție un pic mai lungă. În primul rând calități muzicale – voce, bună cunoaștere a instrumentului, dicție. Apoi, cele referitoare la compoziție: alegerea unui text bun (nu toți suntem poeți, uneori e mai bine să optezi pentru clasici), o linie melodică în concordanță cu textul, orchestrarea piesei (dacă vorbim de o trupă). Nu în ultimul rând, relația cu publicul – sunt oameni care, în ciuda unor calități muzicale și componistice remarcabile, nu reușesc să stabilească o legătură cu publicul, uitând că, până la urmă, un artist cântă pentru public.

Cum se vede “Ziua de Mâine” în ţară, din punct de vedere artistic?
MM:Se vede în primul rând ca o certitudine, mai ales că suntem deja la cea de a 9-a ediție. Nu există relativitate când vine vorba de Festivalul Ziua de Mâine, artiștii știu că participă la un eveniment excelent organizat în toate aspectele sale (promovare, sonorizare, public), cu aspecte inovatoare în fiecare an (cum ar fi transmisiunea online, bloggerii oficiali ai festivalului încă din 2011 etc.).

Când sunteți pe scenă ca artist, ce doriţi să transmiteţi publicului?
MM: Pe orice scenă urc, îmi doresc să fac oamenii să zâmbească. Oamenii vin la spectacole pentru a se deconecta de grijile și stresul zilnic, iar dacă tu, ca artist, reușești să îi faci să zâmbească, înseamnă că ți-ai atins scopul.

Vă amintiți vreun moment care să vă aducă aminte cu drag de festivalul „Ziua de Mâine”?
Am multe momente care mă duc cu gândul la acest festival. Dar cele mai importante rămân emoțiile de la prima participare, în 2007, când publicul m-a primit cu atâta căldură, deși era primul festival unde apăream în recital.
Nu pot uita nici ediția 2012, când a trebuit să “întrețin” publicul preț de câteva minute, fără sonorizare, cât se remedia o pană de curent. Nu în ultimul rând, fiind prezent la Festivalul Dilema Veche, o doamnă mă oprește pe una din străzile cetății și îmi spune pe un ton hotărât: „nu știu exact cum te cheamă, dar sper că vii și anul acesta la folk”.
M-am topit, pur și simplu.