Alba Iulia

Localizare

Municipiul Alba Iulia, reşedinţa judeţului Alba este situat în zona de sud-vest a Transilvaniei, la intersecţia paralelei 46˚4’17” latitudine nordică cu meridianul 23˚26’13” longitudine estică. Prin această aşezare poate fi considerat drept „o inimă în inima ţării”.

Clima

Alba Iulia are un climat continental-moderat sub influenţa circulaţiei vestice prin intermediul căreia ajung aici mase de aer mai umed. Pe această circulaţie dominantă se suprapun mase de aer sud-vestic de origine mediteraneană. Se resimt mai rar şi influenţele circulaţiei nordice, prin intermediul cărora ajung în culoarul râului Mureş mase de aer rece şi foarte rece. Valoarea medie a temperaturii anuale este relativ ridicată, atingând 9,5˚C, cu primăveri mai târzii şi toamne lungi.

Istoric

Aşezat pe importante căi de comunicaţie, teritoriul oraşului Alba Iulia a fost încă din preistorie vatră de locuire şi de civilizaţie umană. Cele mai vechi urme de locuire se pierd în negura neoliticului.

Izvoare literare greceşti şi latine amintesc în secolul I î.e.n. în Dacia un centru oppidian cu numele de Apulon (limba greacă) sau Appulus (limba latină), care după cucerirea romană, a primit denumirea de Appulum. În anul 106, împăratul roman Traian a stabilit la Appulum, tabăra Legiunii a XIII-a Gemina, transformând aşezarea într-un mare centru politic şi militar şi capitala Daciei Superior, până în timpul lui Marcus Aurelius, iar apoi capitala Daciei Apulensis şi sediul guvernatorului celor trei Dacii, un legatus augusti pro practore cu rang consular, care comanda şi cele două legiuni aşezate în Dacia (Legiunea a XIII-a Gemina şi Legiunea XIV-a Macedonica). Se estimează că populaţia oraşului se ridica la aproximativ 20000-25000 de locuitori.

De la sfârşitul secolului al VIII-lea, şi mai ales în secolul al IX-lea, după înfrângerea avarilor de către Carol cel Mare, se constată pe aceste meleaguri, formaţiuni feudale incipiente – voievodatul de la Bălgrad.

În anul 1456, la Catedrala romano-catolică a fost înhumat Iancu de Hunedoara – voievod al Transilvaniei şi regent al Ungariei, mare comandant militar, tatăl lui Matthias Corvinus, care a fost unul dintre cei mai mari regi ai Ungariei.

După victoria de la 28 octombrie 1599 de la Şelimbăr asupra lui Andrei Bathory, Mihai Viteazul intră în Alba Iulia la 1 noiembrie 1599, oraşul devenind capitala principatului Transilvaniei. La 21 octombrie 1600, Mihai Viteazul se încoronează la Alba Iulia şi realizează în acest fel prima Unire a tuturor românilor sub un singur sceptru.

În anul 1648 apare la Alba Iulia, Noul Testament de la Bălgrad, lucrare de mare importanţă pentru afirmarea unităţii limbii şi poporului român.

Între anii 1784-1785 s-a consemnat pe aceste locuri răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan – frânţi pe roată la 28 februarie 1785 pe Dealul Furcilor, în faţa a peste 2500 de iobagi din întregul comitat, aduşi cu forţa la locul execuţiei.

În timpul revoluţiei de la 1848, Alba Iulia s-a aflat permanent în centrul marilor evenimente. În lunile aprilie-mai 1848, cetatea a fost supusă unui puternic asediu, comandantul cetăţii fiind nevoit sa ceară ajutor prefecţilor Avram Iancu şi Axente Sever. La 17 mai 1848, Axente Sever reuşeşte să intre în cetate cu 800 de lăncieri români, iar la 25 mai străpung blocada şi se retrag în munţi.

La 1 decembrie 1918, Adunarea Naţională de la Alba Iulia, constituită din 1228 delegaţi, şi sprijinită de peste 100.000 de persoane adunate la eveniment din toate colţurile Ardealului şi Banatului, a adoptat o Rezoluţiune care consfinţeşte unirea tuturor românilor din Transilvania şi întreg Banatul (cuprins între râurile Mureş, Tisa şi Dunăre) cu România.

404
close
Facebook Iconfacebook like button